vineri, 19 februarie 2016

Deșertul este păcătos..

Mănânc, dorm, fumez cu tine. Eu aici întru-totul iar tu doar pe jumatate, mintea îți este departe, cu ochii pierduți în telefon, tragi din țigară, nu ai curaj să ridici deloc privirea să îmi întâlnești ochii mici și negri. Îți este prea teamă de tine, de ce aș putea citi în albastrul cerului tău însă e doar o imagine falsa, o iluzie, albastrul e de fapt un negru ca tuciul în care pregătești mămăliga. Și te ridici, te plimbi, nu ai stare de parcă ai astepta trenul să tragă la peron și să te urci in el, ai vrea să te faci nevăzut, să pleci, dar nu știi încotro să o apuci, te asezi înapoi timid pe scaun și mai aprinzi o țigară, deci rămâi, nu vrei să urci în tren, știu e greu, dar curajul tău îmi dă putere să te prind de mână, să încerc să îți zâmbesc, să încerc să îți transmit prin atingeri că sunt lângă tine. Și mă privești pentru o secundă..
Ce e cu tine, ce gând îți trece prin minte? Ah! Cât mi-aș dori să te pot citi mai mult, privește-mă mai des, mai intens să pot, cumva, să înțeleg furtuna sufletului tău răvășit. Și mă privești..
Mai știi când ți-am zis într-o doară, că mi-ar plăcea să vad deșertul, iar tu mi-ai spus că sunt nebună? Sunt atât de nebună încât văd deșertul în albastrul ochilor tăi.. iar cel mai rau este că ai avut dreptate, deșertul e groaznic, e oribil..., căldura care te sufocă, ai senzația că te strânge de gât, te apasă pe piept, apă nu este deloc, îți este sete continuu, iar fata morgana te atrage în mrejele ei, îndepărtându-te de mine. Încerci să fugi de furtuna de nisip, iar ea te ademenește mințindu-te că te va duce la adăpost, însă tu nu știi că nu este reală, dansezi cu ea continuu pe cântecul ei minunat.
De ce este deșertul atât de arid?...
Ai început să nu îmi mai vorbești. Mă simt singură, încet formându-se și în ochii mei deșert...căldura apasă, sete îmi este...îți caut mâna și privirea, este atât de greu să tac..

joi, 18 februarie 2016

Scrisoare catre el

Scrisoare către el

Își amintește oare, ziua toridă, soarele puternic care strălucea și ne atingea cu razele lui, precum o mângâiere din partea mamei?
Aștept semaforul să își schimbe culoarea să pot traversa, fusesem sunată cu o zi înainte să merg la un interviu pentru un job iar acum eram aproape de destinație, când ridic privirea și te văd, impunător, barba genial de frumoasă, cu mâinile în buzunar, ochelarii de soare care îți veneau perfect și îmbrăcat bine. Am zis că nu este adevărat, că ești o iluzie, nu puteam să cred că mintea mea este în stare de așa ceva, și mă trezesc când îți aud vocea spunând.mi "Salut", aproape dorindu.mi să îmi trec mâinile prin barbă si să te ating  pentru a fi sigură că nu urma să vorbesc singură.

     - Hey,Alin, (îți ador barbaaa, ay, ay, ay - îmi zic în gând), ce faci??
     - Bine, tu ce faci?
     - Pai am venit pentru un interviu în clădirea această, la etajul 5.
     - A, da? Pai eu lucrez la etajul 4, poate vom fi colegi.
     - Da, sper, am nevoie urgent de un loc de muncă, gata te laș că întârzii, ne auzim.
     - Desigur, vorbim, succes la interviu, să îmi spui ce ai făcut. Pa.

"Sigur îmi va merge bine!" - mi-am spus în gând cât așteptăm liftul să coboare.
Am ajuns la etajul 5 și aveam cele mai mari emoții, îmi doream și mai mult acum job-ul acesta, plus ca mi-ar fi fost rușine față de Alin, să îi spun că am primit un răspuns negativ din partea celor din firmă, doar am și eu onoarea mea, ce naiba!
Job-ul extrem de ușor, aproape că nu mă așteptăm să primesc răspunsul pozitiv pe loc.
Apăs pe butonul liftului , și cât așteptam, am scos telefonul și am scris "E super easy, Alin, vom fi colegi!"
Răspunsul a venit surprinzător de repede, zicandu.mi că avea încredere în mine că voi reuși și că se bucură foarte tare că vom fi colegi.
Din acel moment, m-am activat, în mintea mea au revenit amintiri, sentimente, trăiri, emoții, din 2010, abia așteptăm să treacă timpul să ajung a două zi la serviciu să il văd, dar nu trec nici două ore și primesc mesaj, deschid mesajul și mă uit pierdută la telefon, nereusind să respir și să mă  mișc, mă așez pe pat, încet și încep să visez, eram departe, revin cu picioarele pe pământ și realizez ceea ce bănuiam în trecut, că și el are ceva acolo, în mintea și sufletul lui, pentru mine și ca mereu a avut o slăbiciune pentru mine. Zâmbesc!
Am ieșit cu doi prieteni, Leo și un nameless, pe care nu mi-l aduc aminte acum, in Union Jack, băusem cu toții, eram praf, intr-un moment de luciditate, m-am trezit cu telefonul în mâna, și cu un mesaj trimis de mine, către Alin, "Hai în Union Jack, vreau să te sărut!!", răspunsul a venit instantaneu, " Hai tu la nine, vreau sa te fut Ana!". Era foarte tentant, însă aveam o relație si parcă nu vroiam să fiu iar eu cea care greșeste, însă drăcușorul de pe umărul stâng, aproape ca îmi țipa în ureche "Du-te la el, și tu vrei, îți dorești mai mult decât crezi, amintește-ți clipele petrecute cu el în 2010" și nu reușeam să mă abțin insa am încercat să îl ademenesc acolo, să fim pe teren neutru, cea mai inteligență alegere, noaptea a fost de vis, am băut împreună în Union Jack, apoi am decis să plecăm cu toții în New York timp.
Ajunși acolo, am început să bem iar, am dansat pentru a două oară, după ani de zile, aproape ca nu mă puteam abține să te fac să mă doreasti și mai tare.
"Ora 5??!??! Când dracului a trecut timpul, trebuie să ajug acasă urgent!".
     - Allin eu plec acasă, Leo am plecat. Pa, ne auzim!

"Ana, stai, mergem împreună", aud din spatele meu glasul lui Alin, am  încremenit, în momentul ăla am început să tremur, " Vrei să mergem pe jos? Uite ce frumos ploua" - nu îmi venea să cred ce îmi aud urechile, cel mai romantic gest pe care l-a făcut cineva vreodată pentru mine, cele mai deosebite momente petrecute cu Alim până în prezent s-au petrecut în noaptea asta, "S-au aliniat planetele ce naiba?".
Tot drumul mi-ai povestit lucruri si situații pe care eu nu le stiam, despre viață ta, despre copilăria ta, simțeam cum vrei să te aproprii de mine, cum încercai să legi mai mult, să fim mai mult decat prieteni si fuck buddies, cum încercai să mă trezești, să vreau mai mult, însă tu nu știai ca eu deja visam la asta de ceva timp. Însă inevitabilul s-a produs, ajunsi lângă taxiu, m-ai îmbrățișat, m-ai sărutat și mi-ai propus să merg la tine " doar" să luam micul-dejun, amândoi conștienți că nu am fi ratat șansa de a ne rătăci în pat.

     - Nu pot Alin, îmi pare rău, te rog nu te supăra, trebuie să ajung acasă, sigur o să am scandal, ha ha ha, vorbim mai târziu când te trezești, te pup, somn ușor Alin.
     - Somn ușor Ana, să mă visezi cum te fut tare!"

Am făcut dragoste cu tine de multe ori, în gând, fantezii, dorințe, au fost acolo în tot timpul acesta cât nu ai fost lângă mine.
In următoarele săptămâni, am continuat să vorbim foarte mult prin mesaje, și îmi plăcea că te comportai ca un prieten și te ascundeai atât de bine, până când am plecat la mare pentru câteva zile, când nu puteam să îți scriu mesaje mereu și nici nu mă vedeai la muncă, atunci am observat dorinta ta iar eu, simțeam desigur la fel, nu mă mai privea nimeni cu interes, nu primeam mesaje de la cine vroiam, nu eram susținută moral, erai departe, lucru care a făcut ca dorința să devină imensă, mă tachinase-și deja prea mult, urma să cedez imediat ce ajungeam acasă.
Revenită în Galați, nu știam cum să fac să te ademenesc să ne vedem, dar cu răbdare totul a decurs așa cum mi.am dorit.
Am iesit din tură de după-amiază și am decis să ne vedem, așa cum făceam mereu când ieșeam la ora 00, am mers împreună într.un parc și te-ai așezat lângă mine, pe  bancă, aprinzându-ți o țigară,  însă eu eram cu imaginația departe, te priveam, și îți adulmecam mirosul, încercând să fiu cât mai  subtilă, dorindu-mi să mă iei în brațe sau să îmi mângâi mâna, însă nu apuc să termin de visat, că îți simt mâna cum mă atinge pe genunchi, am început să tremur rugandu-ma să nu te opreasti acolo, îmi doream să îți simt respirația pe gât, să îți simt mâinile cum urca de pe genunchi spre fund, dorință, care nu s-a lăsat așteptată prea mult. Egoistă de fel, mi-am incercat norocul pentru a doua oară, rugându-mă pentru mai mult sperând că vei continua să faci ceea ce eu îmi doresc cu adevărat, să te simt în adevăratul sens al cuvântului, te vroiam doar pentru mine, pe acea bancă, acolo, târziu în noapte, sub clar de luna, singurul martor fiind natura în sine cu tot ce cuprinde ea, singurul martor al plăcerilor noastre carnale.

vineri, 12 februarie 2016

Răbdare

Răbdare Rabdare, mereu imi spui sa am rabdare, "cu rabdarea treci și marea", așa mi se zicea încă de când eram mică și mergeam în picioare pe sub masă. Dar eu nu pot avea răbdare, nu știu să am rabdare, nu pot sa te las în lumea ta acoperită de cei mai negri nori posibil. Te afunzi în întuneric, ti-ai clădit un culcuș, o casă, cu un gard frumos sculptat, totul făcut cu mâinile tale magice, mâini cu care mă atingi când mă primești ocazional lângă tine. Dar nu mă lași să stau mult, reușești să mă faci să imi doresc să plec din locul clădit de tine. Vrei să meditezi din nou, iar eu vreau să te mai iubesc o data. Mă uit pe fereastra sufetului tău..și plouă, plouă încontinuu, plouă torențial, e rece, e gheață peste tot și ceața nu mă lasă să găsesc calea spre tine. Nu pot sa ajung la tine, nu pot să te ajut, am adus cu mine pături de zambete pentru suflet si flori cu parfum de iubire pentru inimă și tot soarele pentru grădina sufletului pe care o lași în paragină, unde au început să crească bascheții și florile cu țepi.  Hai să grădinărim împreună, te pricepi la asta foarte bine. De ce e atât de greu? De ce nu am răspunsuri? De ce mă supăr când stai botos și ai privirea pierdută când ar trebuii să îți zâmbesc? Nu știu nimic, deși tu mereu îmi spui că e simplu, și da, este simplu pentru tine, că așa te-ai construit, dar mie, mie îmi este extrem de greu,, și totuși reușesc să am răbdare, tu ești cauza, iubindu-te am învățat să mă corectez, mi-am dorit asta.